Explorarea originilor vieții: Ce este ARN-ul?

Toată viața modernă de pe Pământ folosește trei tipuri diferite de molecule biologice care îndeplinesc fiecare funcții critice în celulă. Proteinele sunt calul de bătaie al celulei și îndeplinesc diverse roluri catalitice și structurale, în timp ce acizii nucleici, ADN și ARN, transportă informația genetică ce poate fi moștenită de la o generație la alta.

ARN, care înseamnă acid ribonucleic, este o moleculă polimerică formată din una sau mai multe nucleotide. Un șir de ARN poate fi considerat ca un lanț cu un nucleotid la fiecare verigă a lanțului. Fiecare nucleotidă este alcătuită dintr-o bază (adenină, citozină, guanină și uracil, abreviate de obicei ca A, C, G și U), un zahăr riboză și un fosfat.

Structura nucleotidelor din ARN este foarte asemănătoare cu cea a nucleotidelor din ADN, principala diferență fiind aceea că coloana vertebrală a zahărului ribozic din ARN are o grupare hidroxil (-OH) pe care ADN-ul nu o are. Acest lucru dă numele ADN-ului: ADN înseamnă acid dezoxiribonucleic. O altă diferență minoră este că ADN-ul folosește baza timină (T) în locul uracilului (U). În ciuda marilor asemănări structurale, ADN-ul și ARN-ul joacă roluri foarte diferite unul față de celălalt în celulele moderne.

ARN-ul joacă un rol central în calea de la ADN la proteine, cunoscută sub numele de „dogma centrală” a biologiei moleculare. Informația genetică a unui organism este codificată sub forma unei secvențe liniare de baze în ADN-ul celulei. În timpul procesului cunoscut sub numele de transcripție, se realizează o copie ARN a unui segment de ADN, sau ARN mesager (ARNm). Acest segment de ARN poate fi apoi citit de un ribozom pentru a forma o proteină. ARN-urile joacă, de asemenea, roluri importante în sinteza proteinelor, așa cum se va discuta în secțiunea dedicată ribozomelor, precum și în reglarea genelor.

O altă diferență majoră între ADN și ARN este că ADN-ul se găsește, de obicei, într-o formă bicatenară în celule, în timp ce ARN-ul se găsește, de obicei, într-o formă monocatenară, așa cum se arată în ilustrația de mai sus. Lipsa unui catenar împerecheat permite ARN-ului să se plieze în structuri complexe, tridimensionale. Plierea ARN-ului este mediată în mod obișnuit de același tip de interacțiuni bază-bază care se găsesc în ADN, cu diferența că legăturile se formează în interiorul unui singur catenar în cazul ARN-ului, mai degrabă decât între două catene, în cazul ADN-ului.

Urmatorul: Explorarea lumii ARN.

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.